M-am născut prea târziu
de vreme ce Soarele moare
întors către mine.
Dar i-ntind mâna
de ucigaş milostiv
şi noaptea-i cară urletul
de stăpân şi de fiară.
Eu însă rămân singur
şi nu ştiu ce aştept
În gestul mâinii...
Poate va trebui să cobor
din trup
şi să aştept osândirea
pentru umbra mea
rămasă dincolo de oameni
sau glasul celui ce mă urăşte
şi mă cheamă
când pe râu
îmi pleacă

una câte una păsările
sufletului.

(Coriolan Păunescu, Iubito, suntem în pericol, Editura pentru Literatură şi Artă, Geneze, Galaţi, 1995)