În desimea codrilor
Alte jivine
Îşi răstoarnă capetele
Peste ape,
Căzând sub albul măsurat
Al zăpezii.
E un joc alb,
Câmpu-i şi mai alb.
Şi nu răsuflă decât timpul
În sânge,
Când cerul se-nchină
În noi

Şi paşii ne trec netulburaţi
Din albul fără sfârşit
În nemoarte.

(Coriolan Păunescu, Iubito, suntem în pericol, Editura pentru Literatură şi Artă, Geneze, Galaţi, 1995)