Mamei mele, Sofia
Mamă, îţi aduci aminte,
Tu erai frumoasă
Ca un lemn crud,
Gura ta amirosea a cimbru
Când te plecai tremurătoare
Ca o salcie albă
Spre inima mea!
Mamă, tu erai senină
Ca un cer
Şi parcă tot de un cer curat
Îmi vorbeai,
Când plecam prima oară
De acasă,
To de un cer!
A cui era, mamă, cerul,
Îm vine azi să te întreb,
Însă, tare greu ne mai întâlnim, mamă,
În pridvorul de lut, tare greu.
(Coriolan Păunescu, Iubito, suntem în pericol, Editura pentru Literatură şi Artă, Geneze, Galaţi, 1995)
Trimiteți un comentariu